clasa

română

Etimologie

Din franceză classer.

Pronunție

• AFI: /kla'sa/

Verb

Conjugarea verbului clasa
Infinitiv	a clasa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clasez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să claseze
Participiu	clasat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii.
2. (v.tranz.) a face o triere; a tria.
3. (v.refl.) a obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc.
4. (v.tranz.) a înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui.
5. (v.tranz.) a scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii.

Cuvinte derivate

• clasabil
• clasare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online