conciliator

română

Etimologie

Din franceză conciliateur < latină conciliator.

Pronunție

• AFI: /kon.ʧi.li.a'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului conciliator
	Singular	Plural
Masculin	conciliator	conciliatori
Feminin	conciliatoare	conciliatoare
Neutru	conciliator	conciliatoare

1. care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse.
2. (în politică) care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc.

Cuvinte derivate

• conciliatorism

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului conciliator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conciliator	conciliatori
Articulat	conciliatorul	conciliatorii
Genitiv-Dativ	conciliatorului	conciliatorilor
Vocativ	conciliatorule	conciliatorilor

1. împăciuitorist.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catonicilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online