custa
Etimologie
Din latină constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), confer sard. kustare („a se întâmpla”).
Cuvânt învechit, se menține încă în Transilvania de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa („a costa”).
Pronunție
- AFI: /kus'ta/
Verb
Conjugarea verbului custa | |
Infinitiv | a custa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cust |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să custe |
Participiu | custat |
Conjugare | I |
- (reg., înv.) a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura.
- a consta, a consista.
- a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a trăi
|