debloca
Etimologie
Din franceză débloquer.
Pronunție
- AFI: /de.blo'ka/
Verb
| Conjugarea verbului debloca | |
| Infinitiv | a debloca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deblochez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deblocheze |
| Participiu | deblocat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației.
- A debloca un drum înzăpezit.
- a pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare.
- a scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
- a scoate un ofițer din cadrul activ al armatei.
- A debloca un oraș asediat.
Sinonime
- 1: degaja, elibera
- 4: (mil.) despresura
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate