diademă

română

Variante

• diadem

Etimologie

Din franceză diadème < latină diadema.

Pronunție

• AFI: /di.a'de.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului diademă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diademă	diademe
Articulat	diadema	diademele
Genitiv-Dativ	diademei	diademelor
Vocativ	diademă	diademelor

1. podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online