diamant

română

Etimologie

Din franceză diamant.

Pronunție

• AFI: /di.aˈmant/

Substantiv

Declinarea substantivului diamant
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diamant	diamante
Articulat	diamantul	diamantele
Genitiv-Dativ	diamantului	diamantelor
Vocativ	diamantule	diamantelor

1. varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant.
2. unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant comun fixat într-un suport metalic cu mâner.
3. cel mai mic corp de literă de tipar.

Cuvinte derivate

• diamantic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• damnați

Referințe

• DEX '98 via DEX online