dric

română

Etimologie

Din maghiară dërék.

Pronunție

• AFI: /drik/

Substantiv

Declinarea substantivului dric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dric	dricuri
Articulat	dricul	dricurile
Genitiv-Dativ	dricului	dricurilor
Vocativ	dricule	dricurilor

1. scheletul de sus al unui car (fără roți și loitre).
2. cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet.
3. vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar.
4. (fig.) (pop.) punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi.

Cuvinte derivate

• autodric
• dricar

Expresii

• (fam.) A fi pe dric = a fi pe sfârșite; a fi într-o situație grea; a fi gata să eșueze

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online