echilibristică

română

Etimologie

Din echilibrist. Confer germană Equilibristik.

Pronunție

• AFI: /e.ki.li'bris.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului echilibristică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	echilibristică	invariabil
Articulat	echilibristica	invariabil
Genitiv-Dativ	echilibristicii	invariabil
Vocativ	echilibristică	invariabil

1. arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului.
2. (fig.) capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație dificilă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online