emancipa

română

Din franceză émanciper < latină emancipare.

Conjugarea verbului emancipa
Infinitiv	a emancipa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	emancipez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emancipeze
Participiu	emancipat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) a (-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera.
(v.refl.) (despre copii și adolescenți) a-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine.
(v.tranz.) (în trecut) a scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major.