escamota

română

Din franceză escamoter.

Conjugarea verbului escamota
Infinitiv	a escamota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	escamotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să escamoteze
Participiu	escamotat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință.
(v.tranz.) (fig.) a denatura, a falsifica.
(v.tranz.) a introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului.