finală

română

Etimologie

Din final.

Pronunție

• AFI: /fi'na.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului finală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	finală	finale
Articulat	finala	finalele
Genitiv-Dativ	finalei	finalelor
Vocativ	finalo	finalelor

1. ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc.
2. sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.
3. ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• flanai

Referințe

• DEX '98 via DEX online