flanșă

română

Etimologie

Din germană Flansche.

Pronunție

• AFI: /'flan.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului flanșă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flanșă	flanșe
Articulat	flanșa	flanșele
Genitiv-Dativ	flanșei	flanșelor
Vocativ	flanșă	flanșelor

1. bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă.
2. piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online