fustă
română
Etimologie
Din neogreacă φούστα (fústa), care provine din φουστάνι (fustáni) < italiană fustana, și acesta din latină medie fustaneum ("bumbac"). Forma *fusta nu apare în italiană, dar confer calabreză fustu ("parte de jos la bluze").
Pronunție
- AFI: /'fus.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fustă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fustă | fuste |
| Articulat | fusta | fustele |
| Genitiv-Dativ | fustei | fustelor |
| Vocativ | ' | ' |
- obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos.
- Poartă fustă și bluză.
- (fig.) (depr.) femeie.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos
|
|