glory
(English)
Etimologie
Din engleza medie glory, glorie, care provine din franceza veche glorie < latină glōria. Provine din proto-indo-europeană *glōs-, *gal(o)s- ("voce, văicăreală").
Pronunție
Substantiv
glory, pl. glories
- glorie, splendoare, strălucire
- In all its glory.
- onoare, renume, valoare
- The glory of his career.
- laudă, preamărire, proslăvire
- Glory to God.
- gloria
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Verb
Conjugarea verbului to glory | |
Infinitiv | to glory |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
glories |
Trecut simplu | glorying |
Participiu trecut | gloried |
Participiu prezent | gloried |