hulă

română

Etimologie

Din slavă (veche) hula.

Pronunție

• AFI: /'hu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului hulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hulă	hule
Articulat	hula	hulele
Genitiv-Dativ	hulei	hulelor
Vocativ	hulă	hulelor

1. (pop.) ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză houle.

Substantiv

Declinarea substantivului hulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hulă	hule
Articulat	hula	hulele
Genitiv-Dativ	hulei	hulelor
Vocativ	hulă	hulelor

1. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; (p.ext.) furtună pe mare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului hulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hulă	hule
Articulat	hula	hulele
Genitiv-Dativ	hulei	hulelor
Vocativ	hulă	hulelor

1. (reg.) surpătură de munte sau de deal; (p.ext.) drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ahul

Referințe

• DEX '98 via DEX online