judecat
română
Etimologie
Din verbul a judeca.
Pronunție
- AFI: /ʒu.deˈkat/
Substantiv
| Declinarea substantivului judecat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | judecat | judecaturi |
| Articulat | judecatul | judecaturile |
| Genitiv-Dativ | judecatului | judecaturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- judecată.
- judecare.
- socoteală.
- observare.
- hotărâre.
- apreciere.
- calificare.
- cenzurare.
- criticare.
- certare.
- (înv.) bătaie.
- (reg., Transilv.) conținere.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului judecat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | judecat | judecați |
| Feminin | judecată | judecate |
| Neutru | judecat | judecate |
- (despre o cauză) asupra căruia s-a dat o hotărâre judecătorească.
- (despre un litigiu) soluționat.
- (despre oameni) condamnat.
- (despre un lucru) gândit.
- de care s-a ținut seama.
- considerat drept...
- hotărât.
- apreciat.
- calificat.
- (despre un lucru) asupra căruia s-a format o părere.
- criticat.
- cenzurat.
- care are o părere proastă despre sine sau despre un lucru.
- (despre un lucru) gândit într-un anumit fel.
- (despre o persoană) tras la răspundere.
- (p.ex.) certat.
- (înv.) bătut.
- (reg., Transilv.) conținut.
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din judeca.
Verb
- forma de participiu trecut pentru judeca.