margaretă
Vezi și : Margareta |
Etimologie
Din germană Margarete. Confer franceză marguerite.
Pronunție
- AFI: /mar.ga're.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului margaretă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | margaretă | margarete |
Articulat | margareta | margaretele |
Genitiv-Dativ | margaretei | margaretelor |
Vocativ | margaretă, margareto | margaretelor |
- (bot.) (Chrysanthemum leucanthemum sau Leucanthemum vulgare) plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită.
Sinonime
- (bot.) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.)
Vezi și
Traduceri
plantă; floare