Etimologie

Din franceză médaillon (după medalie). Confer italiană medaglione.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
medalion
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ medalion medalioane
Articulat medalionul medalioanele
Genitiv-Dativ medalionului medalioanelor
Vocativ medalionule medalioanelor
  1. bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât.
  2. ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; (p.ext.) fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă.
  3. element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc.
  4. scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia.


Traduceri

Anagrame

Referințe