meteor

română

Etimologie

Din italiană meteora, neogreacă μετεορον (metéoron), franceză météore, germană Meteor.

Pronunție

• AFI: /me.te'or/

Substantiv

Declinarea substantivului meteor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meteor	meteori
Articulat	meteorul	meteorii
Genitiv-Dativ	meteorului	meteorilor
Vocativ	meteorule	meteorilor

1. fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică.
2. fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online