meteor
română
Etimologie
Din italiană meteora, neogreacă μετεορον (metéoron), franceză météore, germană Meteor.
Pronunție
- AFI: /me.te'or/
Substantiv
| Declinarea substantivului meteor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meteor | meteori |
| Articulat | meteorul | meteorii |
| Genitiv-Dativ | meteorului | meteorilor |
| Vocativ | meteorule | meteorilor |
- fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică.
- fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online