mișel

română

Etimologie

Din latină misellus.

Pronunție

• AFI: /miˈʃel/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mișel
	Singular	Plural
Masculin	mișel	mișei
Feminin	mișea	mișele
Neutru	mișel	mișele

1. de nimic, ticălos, nemernic; laș, fricos.
2. (înv.) de condiție modestă, de rând.
3. (înv. și reg.) sărac, nevoiaș; vrednic de plâns.
4. (înv. și reg.) slab, bolnav, infirm; (p.ext.) lipsit de energie.

Cuvinte derivate

• mișelesc
• mișelește
• mișelie
• mișelnic

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului mișel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mișel	mișei
Articulat	mișelul	mișeii
Genitiv-Dativ	mișelului	mișeilor
Vocativ	mișelule	mișeilor

1. om de nimic, ticălos, nemernic; om laș, fricos.
2. (înv.) om de condiție modestă, de rând.
3. (înv. și reg.) om sărac, nevoiaș; om vrednic de plâns.
4. (înv. și reg.) om slab, bolnav, infirm; (p.ext.) om lipsit de energie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sleim

Referințe

• DEX '98 via DEX online