Variante

Etimologie

Din franceză mystère < latină mysterium.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mister
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mister mistere
Articulat misterul misterele
Genitiv-Dativ misterului misterelor
Vocativ misterule misterelor
  1. ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret.
  2. dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești.
  3. (la pl.) ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați.
  4. (la pl.) lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase).


Traduceri

Etimologie

Din engleză mister.

Pronunție

  • AFI: /'mis.ter/


Substantiv

  1. (mai ales în Anglia) termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn.


Traduceri

Anagrame

Referințe