mister

română

Variante

• misteriu

Etimologie

Din franceză mystère < latină mysterium.

Pronunție

• AFI: /mis'ter/

Substantiv

Declinarea substantivului mister
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mister	mistere
Articulat	misterul	misterele
Genitiv-Dativ	misterului	misterelor
Vocativ	misterule	misterelor

1. ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret.
2. dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești.
3. (la pl.) ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați.
4. (la pl.) lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din engleză mister.

Pronunție

• AFI: /'mis.ter/

Substantiv

1. (mai ales în Anglia) termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• resimt
• smerit
• striem

Referințe

• DEX '98 via DEX online