mură
Vezi și : mura, Mura, múra, murá, můra |
Etimologie
- Din latină mora (pluralul, devenit sg., al lui morum, "mură").
- Cuvânt autohton. Confer albaneză mullë.
- Din italiană mura.
Pronunție
- AFI: /ˈmu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului mură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mură | mure |
Articulat | mura | murele |
Genitiv-Dativ | murei | murelor |
Vocativ | ' | ' |
- fructul comestibil, negru și lucios, al murului.
- (reg.; mai ales la pl.) glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale.
- (mar.) manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră; expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata
Traduceri
fruct
|
|
Etimologie
Din mura.
Pronunție
- AFI: /muˈrə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mura.