Variante de scriere Vezi și : mura, Mura, múra, murá, můra
Mure (1.)

română

Etimologie

  1. Din latină mora (pluralul, devenit sg., al lui morum, "mură").
  2. Cuvânt autohton. Confer albaneză mullë.
  3. Din italiană mura.

Pronunție

  • AFI: /ˈmu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mură mure
Articulat mura murele
Genitiv-Dativ murei murelor
Vocativ ' '
  1. fructul comestibil, negru și lucios, al murului.
  2. (reg.; mai ales la pl.) glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale.
  3. (mar.) manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră; expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata


Traduceri

Etimologie

Din mura.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mura.

Referințe