ofensivă
Etimologie
Din franceză offensive, germană Offensive.
Pronunție
- AFI: /o.fen'si.və/
Substantiv
Declinarea substantivului ofensivă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ofensivă | ofensive |
Articulat | ofensiva | ofensivele |
Genitiv-Dativ | ofensivei | ofensivelor |
Vocativ | ofensivă | ofensivelor |
- formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă.
- (sport; mai ales la jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse.
- (fig.) acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online