parolă

română

Etimologie

Din franceză parole, italiană parola, germană Parole.

Pronunție

• AFI: /pa'ro.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului parolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	parolă	parole
Articulat	parola	parolele
Genitiv-Dativ	parolei	parolelor
Vocativ	parolă	parolelor

1. cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul.
2. cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative.
3. (rar) promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare.
4. (înv.) cuvânt, vorbă; afirmație, spusă.
5. (înv.) numele unui dans; melodie după care se executa acest dans.

Cuvinte derivate

• parolist

Locuțiuni

• (loc.vb.) A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite.

Expresii

• A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online