permanență

română

Etimologie

Din franceză permanence.

Pronunție

• AFI: /per.ma'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului permanență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	permanență	permanențe
Articulat	permanența	permanențele
Genitiv-Dativ	permanenței	permanențelor
Vocativ	permanență	permanențelor

1. stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc.
2. (concr.) organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul).

Locuțiuni

• (loc.adv.) În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online