permanență
română
Etimologie
Din franceză permanence.
Pronunție
- AFI: /per.ma'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului permanență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | permanență | permanențe |
| Articulat | permanența | permanențele |
| Genitiv-Dativ | permanenței | permanențelor |
| Vocativ | permanență | permanențelor |
- stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc.
- (concr.) organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul).
Locuțiuni
- (loc.adv.) În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online