personifica

română

Etimologie

După franceză personnifier. Confer italiană personificare.

Pronunție

• AFI: /per.so.ni.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului personifica
Infinitiv	a personifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	personific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să personifice
Participiu	personificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; (p.ext.) a simboliza.
2. (v.tranz.) a găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna.

Cuvinte derivate

• personificare
• personificat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online