poamă

română

Etimologie

Din latină poma.

Pronunție

• AFI: /'po̯a.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului poamă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poamă	poame
Articulat	poama	poamele
Genitiv-Dativ	poamei	poamelor
Vocativ	poamă	poamelor

1. rodul comestibil al arborilor fructiferi; (p.gener.) fruct.
2. fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii.
3. (la pl.) fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă.
4. (reg.; la sg. cu sens colectiv) struguri.
5. stafidă.
6. viță de vie.
7. (la pl.) coacăz.
8. (fig.) persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu.
9. femeie imorală, ușuratică, stricată.

Cuvinte derivate

• pomet
• pomușoară

Cuvinte compuse

• poama-cânelui
• poame-de-runc
• poama-vulpii
• poama-momiței
• poamele-mâței
• poame-de-pământ

Expresii

• Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online