română

Variante

Etimologie

Din bulgară рабош (raboš), sârbocroată raboš.

Pronunție

  • AFI: /rə'boʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
răboj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răboj răbojuri
Articulat răbojul răbojurile
Genitiv-Dativ răbojului răbojurilor
Vocativ răbojule răbojurilor
  1. bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.).
  2. (pop.) socoteală, calcul.
    Pierdusem răbojul timpului.
  3. crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta
  • (reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune
  • A (-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra
  • A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor


Traduceri

Referințe