Un răculeț
Răculeț (Polygonum bistorta)

Etimologie

Din rac + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /rə.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
răculeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răculeț răculeți
Articulat răculețul răculeții
Genitiv-Dativ răculețului răculeților
Vocativ răculețule răculeților
  1. (zool.) răcușor.
  2. (bot.) (Polygonum bistorta sau Persicaria bistorta) plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe