răculeț
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rə.ku'leʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului răculeț | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | răculeț | răculeți |
Articulat | răculețul | răculeții |
Genitiv-Dativ | răculețului | răculeților |
Vocativ | răculețule | răculeților |
- (zool.) răcușor.
- (bot.) (Polygonum bistorta sau Persicaria bistorta) plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative.
Sinonime
- 1: (zool.) răcușor, (rar) răcuț
- 2: (bot.) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
răcușor
|
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online