rașchetă
 Vezi și : rașcheta
|
Etimologie
Din italiană raschietto.
Pronunție
- AFI: /raʃ'ke.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rașchetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rașchetă | rașchete |
| Articulat | rașcheta | rașchetele |
| Genitiv-Dativ | rașchetei | rașchetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite.
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului.
- perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă.
Sinonime
- 1: răzuitoare
- 2: țicling
Cuvinte derivate
Traduceri
răzuitoare