rinocer
Etimologie
Din franceză rhinocéros, care provine din latină rhinoceros < greacă antică ῥινόκερως (rhinókerōs), compus din ῥις (rhís, „nas”), + κέρας (kéras, „corn”).
Pronunție
- AFI: /ri.noˈʧer/
Substantiv
Declinarea substantivului rinocer | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rinocer | rinoceri |
Articulat | rinocerul | rinocerii |
Genitiv-Dativ | rinocerului | rinocerilor |
Vocativ | rinocerule | rinocerilor |
- (zool.) (Rhinoceros) nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte.
- (p.restr.) animal din aceste genuri.
Sinonime
- 1: (zool.) (înv.) inorog
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|