ruff
 Vezi și : Ruff
|
(English)
Etimologie
Forma scurtă pentru ruffle.
Pronunție
- AFI: /rʌf/
Substantiv
ruff, pl. ruffs
- (ornit.) bătăuș
- (p.ext.) masculul ralidului, masculul cristeiului
- (ist.) guler încrețit, freză
- (spec.) orice obiect plisat, volănaș
- (ieșit din uz) manifestare de trufie sau de aroganță
- (ieșit din uz) comportare depravată
- (mil.) sunetul de bătaie (ușoară) de tobă
- (tehn.) guler
- (ornit.) pene în forma de guler la unele păsări
Sinonime
Antonime
- 2: (ornit.) reeve
Omofone
Etimologie
Confer ruffe.
Substantiv
- formă alternativă pentru ruffe.
Verb
| Conjugarea verbului to ruff | |
| Infinitiv | to ruff |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
ruffs |
| Trecut simplu | ruffed |
| Participiu trecut | ruffed |
| Participiu prezent | ruffing |
- a deranja, a ciufuli, a răscoli
- He ruffed the room before he stormed out.
- (mil.) a bate (ușor) toba
- (la vânatul cu șoimi) a lovi prada fără a o prinde
Sinonime
Vezi și
Etimologie
Atestat deja în 1580–90; probabil din franceză ro(u)ffle. Înrudit cu italiană ronfa.
Inevitabil din germană Trumpf.
Substantiv
ruff, pl. ruffs
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to ruff | |
| Infinitiv | to ruff |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
ruffs |
| Trecut simplu | ruffed |
| Participiu trecut | ruffed |
| Participiu prezent | ruffing |
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Etimologie
Confer rough.
Adjectiv
- formă colocvială pentru rough.
Etimologie
Formație onomatopeică.
Interjecție
ruff