saturație

română

Etimologie

Din franceză saturation < latină saturatio, saturationis.

Pronunție

• AFI: /sa.tu'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului saturație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	saturație	invariabil
Articulat	saturația	invariabil
Genitiv-Dativ	saturației	invariabil
Vocativ	saturație	invariabil

1. stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă.
2. stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; (p.ext.) plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare.

Cuvinte derivate

• suprasaturație

Locuțiuni

• (loc.adv.) Până la saturație =
  • până la completarea tuturor valențelor libere.
  • (fig.) la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arestuita

Referințe

• DEX '98 via DEX online