scârțâitoare
Variante
Etimologie
Din scârțâitor.
Pronunție
- AFI: /skɨr.ʦɨ.i'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului scârțâitoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | scârțâitoare | scârțâitoare |
Articulat | scârțâitoarea | scârțâitoarele |
Genitiv-Dativ | scârțâitoarei | scârțâitoarelor |
Vocativ | scârțâitoareo | scârțâitoarelor |
- (tehn., agr.) dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături.
- (spec.) hârâitoare.
- Jucăria numită scârțâitoare.
- (bot.) (Polycnemum arvense) plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel.
Sinonime
- 1: (tehn.) morișcă
- 2: hârâitoare
- 3: (bot.) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
dispozitiv
|
|
hârâitoare
|
|
plantă; floare
|
|
Etimologie
Din scârțâitor.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru scârțâitor.
- forma de feminin plural pentru scârțâitor.
- forma de neutru plural pentru scârțâitor.
Referințe
- DEX '98 via DEX online