morișcă

română

Etimologie

Din moară + sufixul -ișcă.

Pronunție

• AFI: /mo'riʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului morișcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	morișcă	moriști
Articulat	morișca	moriștile
Genitiv-Dativ	moriștii	moriștilor
Vocativ	morișcă	moriștilor

1. mașină mică de vânturat grâne.
2. râșniță cu care se macină pesmet, cafea, piper etc.
3. moară mică pusă în mișcare de vânt, de apă sau cu mâna.
4. jucărie care înfățișează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârtește în mână și produce un sunet caracteristic (folosită și pentru a speria păsările din semănături).

Cuvinte compuse

• morișcă de vânt
• morișcă hidrometrică, morișcă hidraulică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comisar
• micșora
• ricoșam

Referințe

• DEX '98 via DEX online