scorțar

română

Etimologie

Din scoarță + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /skor'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului scorțar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scorțar	scorțari
Articulat	scorțarul	scorțarii
Genitiv-Dativ	scorțarului	scorțarilor
Vocativ	scorțarule	scorțarilor

1. pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (Sitta europaea).
2. scorțărel.

Cuvinte derivate

• scorțăraș
• scorțărel

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului scorțar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scorțar	scorțare
Articulat	scorțarul	scorțarele
Genitiv-Dativ	scorțarului	scorțarelor
Vocativ	scorțarule	scorțarelor

1. (reg.) covor (țărănesc); scoarță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răstorc

Referințe

• DEX '98 via DEX online