secătui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /se.kə.tuˈji/
Verb
| Conjugarea verbului secătui | |
| Infinitiv | a secătui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
secătuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să secătuiască |
| Participiu | secătuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza.
- (v.tranz.) a face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci.
- (v.intranz.) (despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) a fi pe terminate sau a se termina.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din secătui.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru secătui.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online