română

Etimologie

Din secat + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /se.kə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
secătui
Infinitiv a secătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
secătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să secătuiască
Participiu secătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza.
  2. (v.tranz.) a face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci.
  3. (v.intranz.) (despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) a fi pe terminate sau a se termina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe