singular
Etimologie
Din latină singularis, franceză singulier.
Pronunție
- AFI: /sin.gu'lar/
Adjectiv
Declinarea adjectivului singular | ||
Singular | Plural | |
Masculin | singular | singulari |
Feminin | singulară | singulare |
Neutru | singular | singulare |
- care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr-o categorie, care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr-o categorie; individual; care se deosebește de alți indivizi, de alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte, individuale; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi, celelalte fenomene etc. din aceeași categorie; care este singur, izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii; deosebit, aparte, neobișnuit; (p.ext.) ciudat, bizar, original.
- (fil.; substantivat, n.; art.) categorie care reflectă un singur exemplar dintr-o clasă de lucruri, în totalitatea însușirilor lui care îl deosebesc de celelalte lucruri din acea clasă; individual.
Antonime
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online