tărtăcuță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /tər.tə'ku.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului tărtăcuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tărtăcuță | tărtăcuțe |
Articulat | tărtăcuța | tărtăcuțele |
Genitiv-Dativ | tărtăcuței | tărtăcuțelor |
Vocativ | tărtăcuță | tărtăcuțelor |
- (bot.) (Coccinia indica) plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile.
- (p.restr.) fructul acestei plante.
- (fig.) (glumeț) cap.
- (fig.) ființă mică, bondoacă.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- tătar
- tătară
- tătarcă
- tătarnică
- tătăraș
- tătăresc
- tătărește
- tătărime
- tătăriță
- tătăroaică
- tătăroi
- tătărî
Vezi și
Traduceri
plantă; fruct
|
|
cap de om (prost)
|
bondoacă
Referințe
- DEX '98 via DEX online