topitură

română

Etimologie

Din a topi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /to.pi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului topitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	topitură	topituri
Articulat	topitura	topiturile
Genitiv-Dativ	topiturii	topiturilor
Vocativ	topitură	topiturilor

1. substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide.
2. (spec.) metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare.
3. (reg.) slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online