trăgătoare
română
Etimologie
Din trăgător.
Pronunție
- AFI: /trə.gə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trăgătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trăgătoare | trăgători |
| Articulat | trăgătoarea | trăgătorile |
| Genitiv-Dativ | trăgătorii | trăgătorilor |
| Vocativ | trăgătoare | trăgătorilor |
- persoană care trage ceva.
- persoană care emite o trată.
- fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa.
- curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; (p.ext.) bătaie cu o astfel de curea.
- un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online