vargă
Etimologie
Din latină virga.
Pronunție
- AFI: /'var.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vargă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vargă | vergi |
| Articulat | varga | vergile |
| Genitiv-Dativ | vergii | vergilor |
| Vocativ | vargă | vergilor |
- nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore.
- (la pl.) mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale.
- lovitură aplicată cuiva cu varga; urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură.
- băț de undiță.
- vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii.
- baghetă.
- vergea subțire de metal.
- (pop.) dungă (în special la o țesătură).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
- (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online