zburătură

română

Din a zbura + sufixul -ătură.

Declinarea substantivului zburătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zburătură	zburături
Articulat	zburătura	zburăturile
Genitiv-Dativ	zburăturii	zburăturilor
Vocativ	zburătură	zburăturilor

bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură.
așchie, țandără.
(înv.) sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc.
mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat.
Departe ca la o zburătură de praștie.