îngrămădi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.grə.mə'di/
Verb
| Conjugarea verbului (se) îngrămădi | |
| Infinitiv | a (se) îngrămădi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îngrămădesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îngrămădească |
| Participiu | îngrămădit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi.
- Nu vă mai îngrămădiți așa în mine!
- a (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi.
- A îngrămădit în valiză toate cele necesare.
Sinonime
- 1: se băga, se îmbulzi, se îndesa, se înghesui, se vârî
- 2: burduși, ghemui, îndesa, înghesui, ticsi, (rar) tescui, (înv. și pop.) strâmtora, (reg.) bucși, (prin Transilv. și Mold.) bâcsi, (prin Mold.) bosoli, (Mold. și Transilv.) desăgi, (Mold.) găvozdi, (fig.) căptuși
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a (se) strânge la un loc în număr mare