agăța

română

Din latină *accaptiare (< captiare, "a prinde").

Conjugarea verbului (se) agăța
Infinitiv	a (se) agăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) agăț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) agațe/agățe
Participiu	agățat
Conjugare	I

(v.tranz.) a atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura.
Am agățat giaca pe un cârlig.

Agăț paltonul în cui.
a prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
(v.refl.) (despre țesături) a se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
(fam.) a acosta o persoană (de sex opus).
(v.refl.) a se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona.
Se agață de crengi ca să nu cadă.

1: (se) atârna, (se) prinde, (se) spânzura, (se) suspenda, (livr.) (se) acroșa, (pop.) (se) anina, (se) zgrepțăna, (reg.) (se) tăgârța, (prin Munt.) (se) atăgârța, (Transilv.) (se) împrinde
5: se apuca, se atârna, (reg.) se tagârța

a atârna