Etimologie
Din franceză allée < din verbul aller.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului alee
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
alee
|
alei
|
Articulat
|
aleea
|
aleile
|
Genitiv-Dativ
|
aleii
|
aleilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori.
- stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă.
- spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori
stradă îngustă; intrare
|
|
- italiană: vicolo (italiano) m., viuzza (italiano) f.
- japoneză: 裏通り (日本語), うらどおり (日本語) (uradōri), うらとうり (日本語) (uratōri)
- latină: angiportus (Latina) m.
- norvegiană: allé (norsk) m., strede (norsk) n.
- neerlandeză: doorgang (Nederlands) m., steeg (Nederlands) f.
- poloneză: aleja (polski) f., alejka (polski) f., uliczka (polski) f.
- portugheză: beco (português) m.
- rusă: переулок (русский) (pereúlok) m.
- sârbă: сокак (српски / srpski) (sokak) m., уличица (српски / srpski) (uličica) f.
- spaniolă: callejón (español) m.
- suedeză: gränd (svenska) c.
- turcă: geçit (Türkçe), dar sokak (Türkçe), pasaj (Türkçe)
|
Note
- ↑ Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, Ortografia limbii române, Editura Floarea Darurilor, București, 1995, p. 27.
- ↑ Ana Tătaru, Dicționar de pronunțare a limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999, p. 68.
Referințe