alibi

română

Etimologie

Din franceză alibi.

Pronunție

• AFI: /a.li'bi/

Substantiv

Declinarea substantivului alibi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alibi	alibiuri
Articulat	alibiul	alibiurile
Genitiv-Dativ	alibiului	alibiurilor
Vocativ	alibiule	alibiurilor

1. dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei.
2. mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi.
3. (fig.) pretext, scuză, justificare.

Expresii

• A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albii
• labii
• abili

Referințe

• DEX '98 via DEX online