babă

Vezi și : baba

română

Etimologie

Din bulgară, sârbocroată, ucraineană баба (baba).

Pronunție

• AFI: /'ba.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului babă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	babă	babe
Articulat	baba	babele
Genitiv-Dativ	babei	babelor
Vocativ	babă	babelor

1. femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă.
2. (spec.) femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc.
3. (fam. și glumeț) soție.
4. bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn.
5. parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș).
6. (iht.) zglăvoacă.
7. (reg.) ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede.

Cuvinte derivate

• babele
• babetă
• baborniță
• băbesc
• băbește
• băboi
• băbuță

Cuvinte compuse

• zilele babei, zilele babelor
• de-a baba-oarba, baba-oarba
• de-a baba-gaia

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online