română

Etimologie

Din franceză bruit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bruit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bruit invariabil
Articulat bruitul invariabil
Genitiv-Dativ bruitului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.

Sinonime


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din bruire.

Pronunție


Substantiv

bruit m., bruits pl.

  1. sunet, zgomot, vuiet
  2. rumoare
  3. zvon, vorbă
  4. bruit

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii