corindon

română

Etimologie

Din franceză corindon.

Pronunție

• AFI: /ko.rinˈdon/

Substantiv

Declinarea substantivului corindon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corindon	corindoane
Articulat	corindonul	corindoanele
Genitiv-Dativ	corindonului	corindoanelor
Vocativ	corindonule	corindoanelor

1. oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei în nuanțe de albastru și galben, ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru șlefuire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• condrino
• norocind

Referințe

• DEX '98 via DEX online